„AVEM NEVOIE DE PERSONAJE ÎN CARE SĂ PUTEM LOVI CU PICIORUL”

„Se crede că nu mai avem nevoie de statui. În schimb, se presupune că avem nevoie de insecte, de larve, de instincte primare… Avem nevoie de personaje în care să putem lovi cu piciorul. Avem nevoie de oameni care să stea cu capul plecat. Nu ne mai încearcă bucuria de a fi oameni. Textele care se scriu şi la care se face apel, ba chiar au ajuns modele, formând mici mişcări, curente… sunt cu adevărat nocive. Nu am un apetit special pentru teatrul underground, nu urmăresc cu consecvenţă acest fenomen, însă cred că se mizează pe faptul că măruntul este mai uşor de receptat şi de asimilat şi atunci de ce s-ar mai obosi ¬bietul om să vadă un spectacol de amploare?”

Aşa vedea actriţa Irina PETRESCU lumea teatrului şi societatea românească într-un interviu acordat Marinelei Ţepuş pentru revista „Teatrul”.

Considerată una dintre cele mai frumoase actriţe din lume, Irina Petrescu s-a născut acu 76 de ani, în Bucureşti şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1963.

Diafană dar şi sigură pe sine, a strălucit în roluri diverse pe scenă, la teatru, în film sau radio.

„A douăsprezencea noapte”, „Caligula”, „Hamlet”, „Valurile Dunării”, „Străinul”, „Prin cenuşa imperiului”, „O lumină la etajul zece” sau „Cei care plătesc cu viaţa” sunt doar câteva repere din cariera sa.

Cea care a impresionat în „Valurile Dunării” a lui Ciulei a fost, e drept, pentru o scurtă perioadă, şi cadru didactic la Institut iar în anul 2000 a primit „Ordinul naţional Steaua României în grad de Ofiţer”.

Azi ar fi împlinit 76 de ani.

În interviul amintit continua:

„E mai simplu să nu vorbesc deloc despre cineva care nu-mi place. Dar e adevărat că îmi place să descopăr partea luminoasă a unei existenţe. Îmi face mie bine. Nu o fac pentru plăcerea altcuiva. Negrul, violetul, indigoul, urâtul nu-mi sunt aproape de suflet. Mă îmbrac în negru, dar, pe dinăuntru, îl refuz.
Sunt fericită. Mă consider un om norocos, iubit de Dumnezeu, de părinţi, de bunici, de prieteni…”

Dumnezeu să o odihnească în pace…

Posted in Fără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *