“… ŞI DUMNEZEU LE DĂ BIRUINŢĂ CĂCI EL E SPRIJINITORUL PRICINILOR DREPTE…”

“Deschid sfânta carte unde se află înscrisă Gloria României, ca să pun înaintea ochilor fiilor ei câteva pagine din viaţa eroică a părinţilor lor. Voi arăta acele lupte uriaşe pentru libertatea şi unitatea naţionale, cu care românii, supt povaţa celui mai vestit şi mai mare dintre voievozii lor, încheiară veacul al XVI-lea. Povestirea mea va cuprinde numai opt ani (1593-1601), dar anii istoriei românilor cei mai avuţi în fapte vitejeşti, în pilde minunate de jertfire către patrie. Timpuri de aducere-aminte glorioasă! Timpuri de credinţă şi de jerfire! Când părinţii noştri, credincioşi sublimi, îngenuncheau pe câmpul bătăliilor, cerând de la Dumnezeul armatelor laurile biruinţei sau cununa martirilor, şi astfel îmbărbătaţi, ei năvăleau unul împotriva a zece, prin mijlocul vrăjmaşilor; şi Dumnezeu le dă biruinţă căci el e sprijinitorul pricinilor drepte…”.

Cu siguranţă, cititorii avizaţi au recunoscut citatul de mai sus. Aparţine celui care s-a născut acum 189 de ani, la Bucureşti – Nicolae BĂLCESCU. Iar cartea este lucrarea sa de referinţă – “Românii supt Mihai Voievod-Viteazul” scrisă în exil şi publicată de Alexandru Odobescu la câţiva ani după moartea istoricului.

Aşa cum am spus, Bălcescu a fost istoric, om politic, jurnalist.

A fost adulat de regimul comunist şi… poate uitat de contemporaneitate.

Indiferent de ce au spus vremurile, va rămâne o figură importantă a Istoriei românilor.

A murit departe de casă, în exil, la doar 33 de ani.

Dumnezeu să îl odihnească…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *