„ÎN CLIPA ACEEA SE SIMŢI ÎMPĂCAT CU TOATĂ LUMEA ŞI CU DUMNEZEU”

“Se opri încântat. Afară, peste oraşul pierdut sub zăpezi subţiri, se porniră să bată clopotele. Tunetul lor de bronz. îndoia ninsoarea, iar vibraţiile se repercutau în pereţii clădirilor. Radu Zăvoianu simţi cum încep să-i tremure genunchii. Oboseala încarcerată în oasele lui, răscolită de melodia îngânată a clopotelor, se exprima straniu şi neaşteptat în punctul de Citiți în continuare …